22 feb. 2018

Primul din viaţa mea. Fleur and Color

La sfârşitul lunii decembrie 2017, mama a cumpărat o cutie cu “praf de tort” – să meargă totul mai repede, pentru că trebuia să plece şi nu avea timp să facă un tort aşa cum face ea de obicei, cu ingrediente adevărate, nu cu prafuri. Era pentru tortul dedicat surorii mele care e născuta pe 1 ianuarie. Dar mama tot n-a reuşit să-l facă aşa că… m-am oferit eu. Primul tort făcut de mine (cred că şi ultimul, dar… să nu zic niciodată niciodată)
Deşi abia am învăţat să fierb apa m-am încăpăţânat şi m-am instalat la bucătărie, in după-amiaza zilei de 31 decembrie. Mi-a luat ceva timp până am citit (şi înţeles) instrucţiunile, am pregătit mai multe vase, plicurile cu prafuri şi alte cele – vă scutesc de amănuntele privind căutarea vasului potrivit pentru a amesteca aluatul cu telul electric (cred că s-a micşorat simţitor cantitatea tot mutând ingredientele dintr-un vas in altul) - apoi am pus aluatul pentru blat la copt, într-o cratiţă tapetată cu… hârtie de scris unsă cu ulei (de unde hârtie pentru copt la ora la care lucram eu?!) – culmea e că a ieşit bine! L-am răsturnat fără să-l fărâm şi am început să-l tai in trei. Haida-de! Nu voi reuşi să înţeleg cum de reuşesc alţii! Am folosit cuţitul lung, bine ascutit, pe care-l foloseşte mama, şi mi-au ieşit doar două cercuri şi ceva din acel blat. Un tort strâmb, aia am făcut! L-am peticit cu ceva rămăşiţe, am pus mai multă cremă in partea care schiopăta, am întins crema între “felii” şi pe margini (cam zdrenţuit, e drept) şi-am reuşit să întind şi glazura - care se “usca” de nici n-aveam timp s-o întind cum trebuie! Pe platou nu se vedea prea tare că-i şchiop, şi nici că nu era perfect rotund.
Trebuia să şi scriu pe el ceva, aşa că am umplut o punguliţă cu crema rămasă, i-am făcut o găurică la un colţ (procedură pe care o utilizam cândva pentru felicitări) şi am… ornat. Un fel de ornare, pentru că ceea ce vedeţi e orice dar nu ornament.
Vă vine sau ba să credeţi dar tortul a avut un succes imens! Cred că i-a împins curiozitatea să mănânce, şi pe cei care, de regulă, nu se dau in vânt după dulciuri!
Da, lauda de sine nu miroase a bine dar… ce parfum frumos areeee! :)
Sora mea, de colo: de ce nu ai pus şi ceva stafide sau felii de portocală sau…? Simplu! N-am pus pentru că in instrucţiuni nu scria!
De ce l-am fotografiat?! Eee… Să i-l arăt mamei! Şi abia acum mi-am amintit că am făcut tort, că l-am fotografiat atunci, inainte de a sosi oaspeţii, şi nu m-am lăudat şi mamei cu tortura mea. O să-i arăt poza, dacă nu uit.
Şi, in final, pentru această temă am fotografiat singura floare de Crăciunel (Epiphyllum truncatum) care-a mai rămas – cam ascunsă floricica; n-am mişcat ghiveciul pentru că… nu degeaba-i mai şi zice “Nu mă deranja”.

Un joc  lansat de Ella: Fleur andColor on Wednesday

20 feb. 2018

Una-alta. Citate favorite

Credinţa într-o forţă supranaturală a răului nu e necesară; oamenii singuri sunt absolut capabili de orice soi de ticăloşie.
(Joseph Conrad: născut Józef Teodor Konrad Korzeniowski; 03.08.1857-3.12.1924; romancier englez, la origine polonez din Ucraina)
Omenirea e facută din trei tipuri de oameni: cei neinfluenţabili, cei influenţabili şi cei care influenţează.
(Benjamin Franklin: fost ambasador al S.U.A. in Franţa; unul dintre cei Patru Fondatori ai Statelor Unite ale Americii; n.17.01.1706-d.17.04.1790; diplomat, om politic, om de ştiinţă, inventator, filosof, profesor).
Să mori e simplu: nu trebuie să faci nimic. Viaţa e cea căreia trebuie să-i faci faţă.
(George S. Patton: n.11.11.1885-d.21.12.1945; ofiţer in armata S.U.A., devenit foarte cunoscut in cel de-al doilea război mondial; un mareşal german, vorbind cu un reporter american, l-a numit pe Patton “generalul vostru cel mai bun”).
Legătura dintre noi şi alte persoane există doar in mintea noastră.
(Marcel Proust: Marcel-Valentin-Louis-Eugène-Georges Proust; 10.07.1871-18.11.1922; romancier, eseist, critic francez, cunoscut mai ales pentru romanul In căutarea timpului pierdut).
Realul, ca atare, nu poate fi cunoscut. Intelectul elaborează sisteme şi încearcă să ajusteze realitatea după modelul acestora. Oamenii acţionează ca-şi-cum real ar fi ceva ceea ce ei presupun că este.
(din “Filosofia lui Ca-şi-cum”, publicată in 1911, dar scrisă cu cel puţin treizeci de ani înainte, de Hans Vaihinger; 25.09.1852-18.12.1933; filosof german de orientare neokantiană).
₪₪₪
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

14 feb. 2018

Prima dată e mai greu. Fleur and Color on Wednesday

Sâmbătă şi duminică a trebuit să stau de veghe (nu, nu in lanul de secară) şi pentru că aveam timp mi-am luat cu mine ceva materiale, să treacă nopţile mai repede. Şi m-am jucat cu serveţele, cutii din carton şi vopsele.
Ideea nu-mi aparţine, dar am modificat-o pe cea descoperită cu ceva timp înainte pe YT
https://www.youtube.com/watch?v=Qs9zgpnOTm0
E prima dată când aplic tehnica serveţelului” şi am ales o cutie de carton de la şerveţele, doua role mici de la banda adezivă (pentru cutia rotundă), un carton de la hârtia igienică pentru vază. Pentru ”căpăcelele” cutiuţei rotunde şi pentru suportul vazei am tăiat cercuri dintr-o copertă de caiet şi le-am lipit cu adeziv tip aracet. Pe fiecare am aplicat bucăţele de serveţel, bucaţi de serveţel răsucite, ”bumbi” din bucăţele de şerveţel şi pentru vaza am folosit şi câteva mărgeluţe.
Bucăţile de serveţel le-am lipit pe carton cu aracet uşor diluat cu apă (nu am avut adeziv mai subţire şi transparent iar aracetul nu se întindea prea uşor (aşa că l-am diluat şi totul a mers mai uşor). După ce am lipit toate ”decoraţiunile (cu aracet nediluat) am vopsit totul cu vopsea acrilică (gri foarte închis); am combinat apoi roşu cu albastru pentru a obţine mov (am adăugat un strop de alb pentru ca movul să fie mai deschis - fără a pierde prea mult timp combinând culorile in nuanţa dorită) şi am ”şters” pensula pe cutie, inistând pe modelele evidenţiate. Apoi am atins totul cu bronz auriu. A ieşit ce vedeţi in fotografii – de fapt, in realitate arată ceva mai bine. Le-am fotografiat când am ajuns acasă, dar tot nu m-am încadrat in ”lumina zilei”.

O idee de joc  lansată de Ella: Fleur and Color on Wednesday